luni, 18 octombrie 2010

Trădarea clipei

În fuga ei tu vezi s-alergi doar înapoi.
Te-nșeală, tu nu știi însă s-o trădezi...
Te ceartă și tot ea te împacă apoi,
Te minte... și te face să o crezi.

Când o alergi, ea stă încremenită.
O prinzi și vrei pe veci să fie doar a ta.
Ea vrea să fie și trădată, și iubită,
Când vrei însă să plece, ea voiește să stea.

Ea este doar o parte a timpului netrebnic
Iar tu ești joc al nebuniei sale hâde
De inocența ta va profita ne-îndoielnic
De vrei să scapi de ea, nu ai unde te-ascunde.

Tu vezi în viitor dulcea scăpare
Și-ți pare-a fi să zbori tot mai ușor...
Ea simte iar nevoia de trădare
Și-ți taie-avântul brusc, necruțător.

Ea este Clipa, un înger decăzut între luceferi...
Rostind șoptiri, trecând fulgerător...
Din ale sale gheare puțini pot scăpa teferi
Ea e nemuritoare, tu... simplu muritor.

5 comentarii:

  1. Bravo bibi chiar imi place,in unele versuri ma incadrez si eu din pacate.Ma bucur ca scrii aceste poezii,lasa-te sa te descopere oamenii asa cum esti tu,scrie in continuare fara sa te jenezi de ceva anume,o faci bine si merita sa citeasca si altii gandurile tale.Scrii poezii care au sens si sunt adevarate in viata de zi cu zi,chiar te pricepi la asta si este un lucru bun,nu multi au talentul asta,sincer.Eu voi fi in continuare alaturi de tine pt ca am cate ceva de invatat de la tn.Felicitari :):).

    RăspundețiȘtergere
  2. Bibiii, ce bine imi pare sa te gasesc. Si cit de sensibil.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo domnu'director daca tu ai compus poezia ...(eu ma gandeam chiar la o tipa care trada pe un biet baiat) ...

    RăspundețiȘtergere