File dintr-un jurnal ingalbenit de timp...

 ...Si el i-a zis: "Nu cauta ceva ce stii ca n-ai sa gasesti vreodata...
Nu incerca sa cauti soare acolo unde sunt doar nori...
Nu bate la usi inchise cu doua zavoare...
Unul ti se va deschide intotdeauna, celalalt se va inchide de doua ori...
Nu cere celorlalti intelegere, caci vei primi doar compasiune...
Nu confunda EU-l tau cu egoul... Nu's acelasi lucru...
Daca cel din urma poate fi slefuit, primul niciodata...
Nu iti pune masca atunci cand balul se tine in interiorul propriei inimi...
Apari in straiele tale, cu fata udata de roua de dimineata
Si doar atunci vei impresiona multimea...
Nu sufla catre cei care nu pot suferi de aceeasi boala cu tine...
Imunitatea lor se va inzeci cu fiecare suflu de-al tau...
Nu-ti cauta regasirea la cei ce si-o cauta inca pe-a lor...
Nu te grabi in a-ti deschide sufletul si fii prevazator cu cei ce-o fac,
Multe sunt ca niste carti prafuite uitate in biblioteca de ani buni,
Si pe care numai o curiozitate masochista te poate indeamna a le rasfoi.
Fii rezervat cu asteptarile tale, dar nu cade in plasa asteptarilor celorlalti.
Nu te arunca imediat in bratele sirenei, caci ea te va atrage...
Insa pana la ea o sa fii lovit de valuri si stanci.
Si o sa apari in fata ei slut si-o sa se sperie.
Lasa timpului ragaz sa treaca, dar opreste-l la tine cand il prinzi...
Nu accepta provocarea iluziilor de a juca scrabble cu tine...
Vor folosi cuvinte care exista, dar de care tu n-ai auzit vreodata.
Nu risipi averea ta cu sarmanii ce nu stiu a se folosi de ea,
Si cel mai important... Daca increderea ta sta in speranta,
Nu uita ca nazuintele devin realitate numai pentru putini alesi ai sortii.
Tu multumeste-te ca existi ca OM si fii fericit ca nu esti ALES.
Si asta pentru ca soarta poate fi parsiva,
Te ridica atunci cand esti sus, dar te loveste si mai tare atunci cand esti la pamant."
S-a prefacut ca-l asculta dar si-a urmat drumul catre nicaieri...
Si cand a vazut cum e acolo unde iluziile se transforma numaidecat in durere
S-a intins si a asteptat fara puterea de a se opune vulturii singuratatii
Sa se infrupte din spiritu-i slabit ...
Si acestia stau si acum la masa nesfarsitului festin
Devorand pe bietul care a cersit cu disperare caldura
pe peroanele reci ale garilor in care opresc doar trenuri cu dezamagiri.