Caut pitzi roz și proastă, că doar n-o iau de nevastă :))

       După lungi și obositoare căutări, după suflet pus pe tava și gătit la foc iute de bucătărese nepricepute, m-am gândit și la varianta asta ("prea târziu" ar spune mulți: "fraiere, ce-ai așteptat până acum?"):
- ieșit în club de fitze (parcă așa se scrie nu?)- check.
- împrumutat mașină (aici e de lucrat că nu e de fitze, nu am și nici nu cunosc pe cineva sa dea pe mâna mea așa ceva)- check.
- parfum fin (din Europa, că nu se simte diferența), cămașă albă cu cravata neagră (nod subțire spre deloc), pălărie a la Michael Jackson (tre' să aibă ăl bătrân ceva de genul ăsta prin dulapul cu amintiri, lângă fata care face cu ochiul dacă te uiți dintr-o parte)- check.
- mers țanțoș și privire galeșă, ușor hepatică, postură de-un sictir anacronic,  colț de bar închiriat cu ora și băutură fină în pahar, pe care o amestec nervos așa cum tsunami-ul tulbură o mare liniștită.- check.
- bălăngănit suav al zonei superioare a corpului (cu precădere capul, ca să se vadă că îl am la purtător) pe o muzică ce face ciocanul sa bată agonizant în nicovală (simt nevoia, nu știu de ce, să precizez că astea sunt oscioare ale urechii, și nu unelte)- check.
- aștept melodia potrivită să o trag de mână pe domnișoara ce își etalează rozul mai ceva decât își etalează dosul și scrută din priviri mișcările mele de moonwalk pe o baladă rock a unei oarecare trupe... Scorpions sau ceva de genul (chiar, de ce o pune dj-ul ăla așa ceva într-un CLUB nu știu)... în fine, încercăm amândoi câțiva pași și dacă vedem că nu ne iese ne retragem "timizi", moment de pauză între Inna și Connect-R numai bun pentru a-i cere numărul de telefon (nu stiu dacă o să-mi fie de mare folos după noaptea asta, dar cică așa se face)- check.
- sună telefonul "la sanchi" (nici nu știu dacă mai e telefon sau e computer, atât au avansat ăștia cu tehnologia), îl scot, și surpriză... din buzunar iese și cheia unei mașini, cheie pe care o arunc pe masă, de parcă aș mai avea trei rânduri de chei; ea se uită sașiu, cu un ochi după telefon și unul după cheie (deja nu mai contează cum arăt și poate ar fi și mai bine dacă nu aș mai deschide gura)
- Dragă, mai bem ceva? "Sigur că da... la tine sau la mine?" spune ea fâstâcindu-se grețos. Cum niciunul dintre noi nu ține foarte mult la băutură, nu cred că mai contează la care dintre noi am ajuns, și faptul că mașina a rămas în parcare, iar noi am luat taxiul... Și ce amoruri, și ce dragoste... și ce scurt... E duminică, ea nu mai e în pat... lasă doar un bilet cu : "să mă suni". Eu arunc bilețelul... fac un duș și lenevesc a prost și pagubă cu o bere caldă și trezită alături și cu gândul la pitzi roz și proastă, dar nu la cea de cu o noapte înainte, ci la cea de săptămâna viitoare.
          O singură nedumerire am, dacă după ce îmi dau seama că nu pot fi personajul de mai sus (resimt o repulsie aproape cronică față de astfel de indivizi și astfel de comportament), voi mai putea fi oare la fel de lucid încât să mă întorc la cele lumești, adică să apreciez o muzică bună, un comportament decent, o haină care să mă reprezinte și niște mișcări firești?... De un lucru voi fi însă sigur, și anume că pentru nimic în lume, nici măcar sau poate cu atât mai puțin pentru o femeie, nu trebuie și nu merită să te schimbi, atât timp cât ești destul de inteligent încât să conștientizezi că oamenii adevărați știu să aprecieze sinceritatea, dragostea dezinteresată, decența, respectul reciproc, și bunul simț, iar dacă nu vor sau nu știu să se comporte ca atare, poate nu merită efortul de a fi încercat să-i cunoști și să le acorzi importanță.