Calcand pe cioburi de resentimente...

Nu pot sa nu observ cum lumea pe zi ce trece este tot mai rea, ca oamenii urmaresc numai atingerea intereselor personale prin orice mijloace cu un egoism demn de o cauza mai buna, cum incalca semenii mei orice principii pentru a le fi lor, si numai lor bine, cum sentimentele adevarate au ajuns sa fie considerate apanajul fraierilor in ratacirile lor prin concretul iubirilor conditionate si interesate material, cum orice mana intinsa spre ajutorarea cuiva se transforma intr-o lovitura de bumerang ce se intoarce cu putere inzecita, cum dragostea de oameni e mazgalita de "artisti" ai prefacatoriei si transformata in slabiciune bolnavicioasa, cum gandul de bine e vazut drept cel mai necurat si dubios refugiu in calea furtunii de ganduri meschine, cum refuzul de a renunta la principiile sanatoase te afunda intr-o mare de anonim si nerecunoastere... Acum calc descult pe cioburi de resentimente si nu ma tai in ele, asemenea unui fachir inghit sabia rautatii ce nu taie nici ea, si ma intind pe-un pat de cuie boante, si-astept sa treaca peste mine nepasarea...